joi, 17 martie 2011

Stratul de ozon s-a subţiat la un nivel record deasupra Polului Nord VEZI FOTO

Gaura de ozon deasupra Antarcticii este un fenomen binecunoscut. Ea apare în fiecare primăvară, lăsând să intre în exces radiaţiile ultraviolete şi crescând astfel riscul de cancer de piele în emisfera sudică. Însă anul acesta au apărut probleme şi la Polul Nord.
Nori stratosferici în Arctica / FOTO: Ross J. Salawitch, University of Maryland

Stratul de ozon s-a subţiat la un nivel record în Arctica, potrivit Discovery News.

"Nu vă speriaţi. Nu este motiv de mare îngrijorare. Însă trebuie să fiţi atenţi atunci când sunteţi afară, întrucât vă puteţi arde de la soare în numai 20 de minute, chiar dacă este primăvară. Oamenii nu se aşteaptă la asta în Martie", a declarat Markus Rex de la Institutul de Cercetare Polară şi Marină Alfred Wegener din Postdam, Germania.

Zona subţiată a stratului de ozon se află momentan deasupra Arcticii, însă ea se poate muta, în funcţie de vreme şi să ajungă în zone populate, precum nordul Europei sau al Americii.

Echipa de cercetare spune că zona cu nivel scăzut de ozon o să se afle deasupra estului Rusiei la sfârşitul lunii martie şi va continua să se deplaseze. Şi România se află în zona afectată de subţierea stratului de ozon de la Polul Nord, aşa că nu vă expuneţi prea mult la soare în această primăvară, arată theozonehole.com.

În ultimele două săptămâni, nivelul de ozon a scăzut cu 50% în zonele cele mai bogate cu ozon ale stratosferei şi cu 30% în total.

Vremea va duce la scăderea şi mai mare a nivelului, în următoarele săptămâni.

Distrugerea stratului de ozon este cauzată de clorofluorcarbon, cunoscut drept CFC şi folosit la frigidere şi aparatele de aer condiţionat mai vechi, şi de alte substanţe care au fost însă scoase din uz datorită protocolului din 1987 de la Montreal, dar care vor rămâne în stratosfere decenii întregi.

Şi încălzirea climatică ar putea fi un factor. În timp ce temperaturile de la suprafaţa Pământulu cresc, cele din stratosferă scad din cauza emisiilor de gaze cu efect de seră, iar o stratosferă mai rece înseamnă mai puţin ozon, spune dr.Rex.

Vestea bună este însă că CFC şi celelalte substanţe nu mai intră în atmosferă în cantităţi devastatoare, aşa că cercetătorii speră ca găurile de ozon să se închidă în următoarele decenii.


Zona arctică în care s-a subţiat stratul de ozon


Zonele afectate de subţierea stratului de ozon la Polul Nord
Ţările europene afectate de subţierea stratului de ozon la Polul Nord

realitatea

Semne care prevestesc cutremurele. CE SPUN SEISMOLOGII

O echipă de seismologi francezi şi turci a identificat o serie de semne premergătoare producerii unui seism, semne ce ar permite anunţarea iminenţei producerii unui seism mai devreme cu 44 de minute faţă de momentul declanşării acestuia, transmite AFP.

Aceste rezultate au fost obţinute în urma studierii seismului produs în 1999 la Izmir (est de Istanbul) şi soldat cu 20.000 de morţi. Seismologii au identificat existenţa unei "faze de pregătire" înainte ca ruptura în falie să se producă.

"Este vorba de un semnal seismic foarte special, care corespunde scufundării lente, în adâncime a faliei (...) generând o vibraţie care se repetă timp de 44 de minute înainte de declanşarea seismului propriu-zis", explică Michel Bouchon, director de cercetare în cadrul CNRS (Centrul naţional de cercetare ştiinţifică din Grenoble), coordonatorul acestui studiu alături de prof. Hayrullah Karabulut de la Universitatea Bosforului din Istanbul, citat de AGERPRES.

"Această mişcare persistă până la producerea seismului, crescând în intensitate", a mai adăugat el, precizând că acest fenomen era necunoscut înainte de analizarea datelor culese despre seismul din Izmir.

"Putem susţine că aproape jumătate dintre marile cutremure de pământ sunt precedate de activităţi anormale, care sugerează existenţa unei faze de pregătire", mai explică el, adăugând că şi în cazul cutremurului catastrofal produs vineri în Japonia "a existat o activitate seismică anormală înregistrată cu două zile înainte de declanşarea sa".

Din păcate, mai susţine cercetătorul francez, epicentrul cutremurului japonez a fost la 100 de kilometri în largul mării, unde era dificil de detectat aceste semnale premergătoare.

O alertă de cutremur cu 44 de minute înainte de producerea unui astfel de eveniment ar fi extrem de importantă. Ea le-ar permite oamenilor să se refugieze în zone sigure, departe de clădiri.

realitatea