Ucide şi schilodeşte de plăcere. Cu cât ucide mai mult, cu atât e mai nesăţios şi vrea să ucidă şi mai mult. Are toate datele unui prădător care o dată intrat pe teritoriul tău nu mai ai cum să scapi de el: depune enorm de multe ouă, creşte şi ajunge la maturitate sexuală foarte rapid, în cel mai scurt timp eşti colonizat total. Vine dintr-un teritoriu vestit pentru plăcerea torturii şi uşurinţa de a ucide, Asia.
Este clasificat drept "Dikerogammarus villosus" şi este numit pe nedrept crevete, deşi, de regulă i se spune "crevetele ucigaş". În fapt este un alt tip de crustaceu numit "amfipod", măsoară trei centimetri lungime şi are un temperament iraţional şi o muşcătură de temut. "Cu cât prada este mai numeroasă, cu atât devine mai violent şi omoară fără discriminare, rata atacurilor sale fiind cu mult mai mare decât a altor amfipoduri", îl descrie biologul specializat în ape dulci Steve Ormerod, de la Universitatea Cardiff din Ţara Galilor. "Până în prezent nu am găsit nici o explicaţie pentru comportamentul său", spune el, "în mod bizar, ucide doar din plăcerea de a ucide, fără a-şi mânca prada".
Crevetele psihopat se trage din zona Mărilor Negre şi Caspică şi în ultimii 20 de ani s-a răspândit în apele Europei Centrale şi de Vest via fluviuri precum Dunărea şi Rinul. Invadatorul din Asia de Nord are o rată de supravieţuire enormă, depune 200 de ouă o dată, nu e mofturos cu speciile pe care le mănâncă, sunt o mulţime, suportă variaţii de temperatură mari, ca şi felurite niveluri de sare şi oxigen în apele în care trăieşte, de care de altfel se şi poate lipsi. Timp de şase zile poate supravieţui fără apă, iar prădătorii lui naturali nu-l pot stârpi sau măcar ţine rata reproducerii lui sub control, întrucât numărul urmaşilor săi este mult prea mare.
În apele lacului Cardiff Bay, numărul lor a ajuns deja la 4.000 pe metru pătrat şi acesta nu este decât unul din primele locuri pe care le-a colonizat în Insulele Britanice. Biologii se tem că aşa cum a ajuns în acestea, bănuiala lor fiind că primele exemplare au ajuns aici lipite de vreun echipament al vreunui vas european, se vor răspândi rapid în apele din întreaga Mare Britanie, punând în pericol un număr mare de specii lipsite de apărare în faţa ferocităţii lor. "Dovezile din locurile pe care le-au colonizat în alte părţi din Europa arată că temerile noastre sunt întemeiate", spune Steve Ormerod, citat de livescience.com. "Invadarea altor teritorii este foarte probabilă şi este necesar să găsim metode pentru a-l eradica până departe, inclusiv Oceanul Atlantic. Chiar dacă nu a ajuns aproape de America de Nord lecţia pe care am învăţat-o de la alte specii invadatoare este că un control adevărat şi eradicarea sunt foarte rar posibile", mai spune el. Iar exemplul pe care-l dă este cel al midiilor zebră şi quagga, care au ajuns deja în America, şi cu ce rezultate extreme.
realitatea
Este clasificat drept "Dikerogammarus villosus" şi este numit pe nedrept crevete, deşi, de regulă i se spune "crevetele ucigaş". În fapt este un alt tip de crustaceu numit "amfipod", măsoară trei centimetri lungime şi are un temperament iraţional şi o muşcătură de temut. "Cu cât prada este mai numeroasă, cu atât devine mai violent şi omoară fără discriminare, rata atacurilor sale fiind cu mult mai mare decât a altor amfipoduri", îl descrie biologul specializat în ape dulci Steve Ormerod, de la Universitatea Cardiff din Ţara Galilor. "Până în prezent nu am găsit nici o explicaţie pentru comportamentul său", spune el, "în mod bizar, ucide doar din plăcerea de a ucide, fără a-şi mânca prada".
Crevetele psihopat se trage din zona Mărilor Negre şi Caspică şi în ultimii 20 de ani s-a răspândit în apele Europei Centrale şi de Vest via fluviuri precum Dunărea şi Rinul. Invadatorul din Asia de Nord are o rată de supravieţuire enormă, depune 200 de ouă o dată, nu e mofturos cu speciile pe care le mănâncă, sunt o mulţime, suportă variaţii de temperatură mari, ca şi felurite niveluri de sare şi oxigen în apele în care trăieşte, de care de altfel se şi poate lipsi. Timp de şase zile poate supravieţui fără apă, iar prădătorii lui naturali nu-l pot stârpi sau măcar ţine rata reproducerii lui sub control, întrucât numărul urmaşilor săi este mult prea mare.
În apele lacului Cardiff Bay, numărul lor a ajuns deja la 4.000 pe metru pătrat şi acesta nu este decât unul din primele locuri pe care le-a colonizat în Insulele Britanice. Biologii se tem că aşa cum a ajuns în acestea, bănuiala lor fiind că primele exemplare au ajuns aici lipite de vreun echipament al vreunui vas european, se vor răspândi rapid în apele din întreaga Mare Britanie, punând în pericol un număr mare de specii lipsite de apărare în faţa ferocităţii lor. "Dovezile din locurile pe care le-au colonizat în alte părţi din Europa arată că temerile noastre sunt întemeiate", spune Steve Ormerod, citat de livescience.com. "Invadarea altor teritorii este foarte probabilă şi este necesar să găsim metode pentru a-l eradica până departe, inclusiv Oceanul Atlantic. Chiar dacă nu a ajuns aproape de America de Nord lecţia pe care am învăţat-o de la alte specii invadatoare este că un control adevărat şi eradicarea sunt foarte rar posibile", mai spune el. Iar exemplul pe care-l dă este cel al midiilor zebră şi quagga, care au ajuns deja în America, şi cu ce rezultate extreme.
realitatea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu